Comisia de Disciplină s-a pronunțat în cazul senegalezului Ousmane Barro, respectiv al sârbului Predrag Miletic. Ambii au primit suspendare de câte un meci.

Dacă Comisia de Apel, pentru că ambele cluburi se presupune că au făcut, sau vor face, apel la decizia inițială, va ratifica ceea ce a hotărât Comisia de Disciplină atunci BC Mureș va rămâne fără un jucător deosebit de important la următorul meci al finalei, în vreme ce Asesoftul va rămâne în patru jucători străini cel puțin pentru jocul programat sâmbătă (25.05).

Ce anume pierd cele două echipe în urma unei astfel de decizii? Vorbim despre poziții diferite și ne întrebăm ce impact poate să aibă absența fiecăruia dintre ei în angrenajul echipelor pe care le reprezintă.

Concret, dacă Ousmane Barro nu joacă acest lucru afectează BC Mureș în mod vizibil la interior. Nu pentru că ar avea un joc care în faza ofensivă să fie construit în jurul sau pentru pivotul senegalez. Pur și simplu din considerente de rotație. BC Mureș ar trebui să mizeze foarte mult pe Dan Păltinișanu. Pivotul originar din Timișoara a avut o a doua jumătate de sezon solidă. Practic transferul la Târgu-Mureș a relansat cariera lui Pălti, un jucător îngropat la BC Timișoara după plecarea lui Dragan Petricevic.

Astfel, ținând cont de forța la interior a adversarului din finală, devine limpede că BC Mureș va trebui să joace cât mai mult cu Păltinișanu. Dacă acesta va avea probleme cu greșelile personale sau pur și simplu nu poate să fie util echipei preț de 40 de minute (pentru că există și această variantă în duelurile foarte fizice dintr-o finală de campionat în spațiul de trei secunde, mai ales dacă ținem cont de forța Asesoftului sub coș), Srecko Sekulovic are două variante:

1). Fie îl reactivează pe Cristian Jakab, un jucător care a bifat trei minute în teren din totalul de 360 scurse în playoff pentru BC Mureș.

2). Fie folosește o alcătuire scundă, fără pivot în teren, ceea ce în mod automat implică defensivă în sistem zonă.  Una care s-ar strânge mai mult în spațiul de trei secunde, însă ar elibera semicercul. Acolo de unde ar putea să absenteze unul dintre jucătorii mici (adică Miletic).

Niciuna nu se compară cu doi pivoți rutinați în rotație și cu Barro între 20 și 28 minute pe parchet, dar Sekulovic nu va avea altă opțiune.

În playoff, jucătorul venit la Mureș în retur, are 2.4 recuperări ofensive pe meci. Asta înseamnă, tot atâtea posesii suplimentare pentru ardeleni. Este liderul echipei la acest capitol și întrebarea este cât de mult se vor resimți cele 2.4 posesii într-o finală în care, după 80 minute de joc efectiv, avem o diferența de cinci puncte pe tabela de marcaj în favoarea uneia dintre protagoniste.

Barro este tipicul de jucător harnic. Omul nu are pretenții să beneficieze de nu știu câte mingi. El vine la blocaj pentru a-i elibera pe aruncătorii, deloc puțini, echipei ardelene. Vorbim despre un blocaj curat și regulamentar, lucru ce trebuie evidențiat într-o finală în care avem parte de niște blocaje în mișcare, se iese din blocaj cu brațele întinse și cu adversarul făcând mereu unul sau doi pași în spate (ceea ce la un blocaj regulamentar nu are cum să se întâmple) și așa mai departe.. Se bate în spațiul de trei secunde și orice statistică individuală a senegalezului are valoare dublă pentru că el muncește singur pentru tot ce obține. Nu primește mingea 'pe tavă' de la nimeni. Tot ce obține se face cu sudoare.

Din punct de vedere defensiv are toate calitățile pentru a fi util. Fizicul lucrat și detenta bună pentru un jucător cu această talie, sunt dublate de IQ-ul baschetbalistic al lui Barro. El nu sare la prima fentă și are într-adevăr capacitatea de a-și studia adversarul pentru a-l contracara acolo unde este cel mai periculos. Fără a intenționa de a face o afirmație rasistă, Ousmane Barro are calitatea fizică a unui jucător de culoare, respectiv cea intelectuală a unuia alb. Poate procedeele nu sunt cele mai curate (lucru care constituie un handicap evident), însă exceptând acest aspect are bagajul suficient de complet pentru nivelul existent în Liga Națională.

În schimb, eventuala absență a lui Miletic este, teoretic, mai puțin problematică. Ideea este că Asesoft s-a descurcat fără Burlacu în Meciul 4 al semifinalei cu Oradea. E drept, a fost vorba despre un alt adversar. Însă la fel de adevărat este că importanța lui Burlacu este mult mai evidentă decât cea a lui Miletic.

Totuși, dacă aprofundăm puțin problema, adică privim lucrurile și din altă perspectivă, putem să spunem că absența fundașului sârb creează niște probleme lui Dado Arnautovic. Cu atât mai mult atunci când absența unui om mic din angrenajul Asesoftului este dublată de suspendarea lui Barro. Sau mai exact de prezența unui număr mai mare de fundași în angrenajul adversarului. Unul a cărui principala calitate este aruncarea de pe semicerc.

În primul rând trebuie să ne înțelegem: dacă prin absurd doar Miletic nu ar juca (vreau să subliniez că nu insinuez acest lucru ci pur și simplu evidențiez o situație), adică Barro ar avea drept de joc, în mod cât se poate de evident africanul s-ar regăsi pe lista lui Sekulovic la Meciul 3. Mai mult, sunt absolut convins că tot între Ceskovic și Navickas ar alege jucătorul care rămâne în afara lotului. Dar într-o situație precum cea în care Barro este suspendat, BC Mureș ar putea avea niște avantaje. Nu cred că ele pot compensa handicapul de a juca doar cu Păltinișanu sau cu reactivarea lui Jakab, însă absența lui Miletic poate oferi niște șanse ardelenilor. 

CSU Ploiești este o echipă extrem de bine echilibrată pe posturi. Sunt destui jucători polivalenți, capabili să joace mai multe roluri. Printre ei este și Miletic. Un 2 cu îndemânare, capabil să care mingea și să ordoneze ofensiva echipei sale. Nu are cel mai bun fizic pentru poziția pe care evoluează în principal, dar este mai iute decât majoritatea adversarilor întâlniți pe poziția 2. Lucru de care se poate folosi în ambele faze ale jocului.

Ideea este însă că Asesoftul, prin echilibrul despre care vorbeam, are capacitatea de a se feri de probleme la capitolul greșeli personale. Inclusiv din punct de vedere al faulturilor comise prahovenii joacă de obicei extrem de inteligent. Greșelile personale sunt împărțite uniform. Foarte rar întâlnim situații în care unul dintre oamenii de bază are probleme cu greșelile personale. Acest lucru se datorează rotației adânci. A faptului că oricine intră pe parchet îl poate înlocui pe colegul care stă să se odihnească.

Însă, rotația Ploieștiului este mai limitată în playoff față de sezonul regulat. Acest lucru nu se întâmplă din considerente tehnice sau tactice. Pur și simplu Asesoft a rămas fără Robert Nyakundi. Americanul a fost operat de curând și nu are cum să joace în această finală. Astfel, rotația a scăzut de la șase străini și patru români, adică zece oameni. Întreg playoff-ul, CSU Ploiești a jucat în nouă oameni. Mult mai bine decât aproape orice adversar. Poate doar Mediaș să aibă o lungime a rotației atât de semnificativă, deși jucătorii români ai lui Gaz Metan nu au impactul și nici rutina celor de la Ploiești. Nicio altă echipă nu are nouă jucători cu medii de cel puțin 14 minute de joc pe meci fiecare în playoff.

Această lungime a rotației oferă flexibilitate. Poți folosi mai multe formule de joc, alcătuiri în funcție de adversar. Dacă trebuie să alergi poți să alegi. Dacă vrei să joci într-o alcătuire masivă ai această posibilitate. CSU Ploiești poate să joace aproape orice, chiar dacă în anumite situații nu o poate duce pe termen lung. Are totuși valoarea necesară de a impune ritmul.

Cel mai important lucru în absența lui Miletic este nivelul de agresivitate pe faza de apărare. Practic, prin absența oricărui jucător, CSU Ploiești pierde un om capabil să se apere și care să aducă 4-5 faulturi. Pentru că vorbim totuși despre echipa care comite cele mai multe faulturi în acest playoff. Un lucru firesc pentru o echipă deosebit de agresivă. Dar la fel de important, pretutindeni pe această planetă unde se joacă baschet, echipa cu cea mai lungă rotație va fi mereu cea mai agresivă pe faza defensivă.

Dacă Miletic nu joacă, Asesoftul poate avea probleme cu precădere în apărare. El ar avea capacitatea să se apere la Navickas atunci când balticul ar fi pe parchet. Are viteza necesară și talia superioară pentru a încerca să-l limiteze pe singurul străin sănătos din această finală care încă nu a intrat pe teren. Astfel, pe lângă faptul că va trebui să-și tempereze oarecum elevii la capitolul agresivitate în apărarea om la om, Arnautovic este obligat să găsească soluții de a juca împotriva lui Navickas. A cărui viteză poate creea dezechilibru într-o echipă a Ploieștiului a cărei principală problemă este tocmai ritmul. Dar cel mai important aspect se referă la faptul că Ploieștiul ar avea un jucător mai puțin în rotație capabil să se apere pe semicerc. Repet, nu vorbim despre un apărător strălucit. Însă e un jucător decent, unul care se agită, unul capabil să conteste o aruncare din spatele semicercului. Acolo de unde vine pericolul principal.

În plus, eventuala absență a lui Miletic aduce și câteva minusuri în faza ofensivă. Sârbul, titularizat la Târgu-Mureș în ambele partide, este un jucător capabil să aducă puncte cu mai multă lejeritate decât înlocuitorii săi. Mă refer la Szijarto (1.8 puncte în playoff) respectiv la Tudor (5.0 puncte în playoff). Ambii au jumătate din minutele de joc ale lui Miletic. Totuși, primul pare să nu mai aibă capacitatea de a puncta, în vreme ce Tudor ar putea fi folosit mai mult în Meciul 3 pe un post în care s-a aflat în sezonul trecut, când juca chiar la BC Mureș. Ceea ce nu îi convine neapărat, dar îi poate oferi șanse de a-și pune în valoare capacitatea de a arunca de la distanță. Mai ales dacă Mureșul optează să se apere zonă.

Statistic avem următoarea situație:

Titularizat de patru ori, Barro are medii de 9.3 puncte, 5.7 recuperări, 0.8 pase decisive, 1.2 capace, 0.4 intercepții și 1.3 posesii pierdute pentru 14.0 la eficiență în 24:20 minute, în nouă meciuri jucate în playoff. Africanul are procentaje de 67% la aruncările din acțiune, respectiv 86% la linia de pedeapsă.

Titularizat de șase ori, Miletic are 9.8 puncte, 3.4 recuperări, 1.1 pase decisive, 1.0 intercepții, 0.9 posesii pierdute pentru 10.3 la eficiență în 26:02 minute, în nouă partide jucate în playoff. Sârbul are procentaje de 54% la aruncările de două puncte, 38% la trei puncte și 71% la linia de pedeapsă.

Foto: Zsigmond Bathori