Având în vedere începuturile unor cluburi de baschet din România cât şi evoluţia acestora în competiţiile autohtone din ultimii ani, redacţia totalbaschet.ro s-a decis sa-l abordeze pe Djordjo Djordjic, primul căpitan din istoria echipei CSM Oradea. Sportivul de origine sârbă a activat în lotul bihorenilor ca şi căpitan timp de trei sezoane, între 2005 şi 2008.

În vârstă de 35 de ani, Djordjic a acceptat un interviu exclusiv pentru cititorii Total Baschet, arătându-se entuziasmat să vorbească despre perioada petrecută în Liga Naţională de Baschet Masculin alături de CSM-U Oradea.

Cum te-ai simţit in postura de căpitan al echipei CSM Oradea, pe atunci o echipă proaspăt înfiinţată?

Când începi să joci intr-o altă ţară, ai in minte dorinţa de a da totul pe teren şi de a munci din greu pentru a-ţi arăta adevărata valoare. Din momentul in care am devenit căpitan al echipei, evident că lucrurile au început sa se simta altfel, m-am simţit mult mai important din prisma rolului meu. Ca şi echipă am început să jucam la fel ca nişte fraţi. Îl aveam alături de noi pe Kosa Zoltan, antrenorul care era ca şi un tată pentru noi, şi jucatoi cu experienţă printre care se numărau Attila Vereş, Şerban Sere cât şi Gabi Viciu. Nu făceam foarte mulţi bani, dar eram foarte fericit pentru faptul că jucam, era o senzaţie extraordinară!

Prezenţa din Liga Naţională a fost prima ta experienţă în afara Serbiei?

Da, aceasta a fost prima dată când am activat în afara ţării mele natale.

Înainte sa joci în România pentru CSM Oradea, ştiai ceva despre campionatul românesc?

La început nu ştiam prea multe. Despre România aflasem doar de Vlad Ţepeş, Nicolae Ceauşescu şi despre Nadia Comăneci. Bineînţeles, ulterior aveam sa aflu cât mai multe despre România şi campionatul în care evoluam.

Eşti de părere că nivelul s-a schimbat în ultimii ani?

Absolut! Sunt de părere ca în baschetul românesc s-au investit bani serioşi care au adus atât jucători cât şi antrenori de calitate din ţări precum Serbia sau Croaţia, care au ajutat la o mare evoluţie in rândul echipelor din baschetul românesc.

Ai păstrat legătura cu foştii tăi colegi de la Oradea?

Încă ţin legătura cu persoane care nu mai fac parte din echipă, printre aceştia enumerându-se Ben Belluci, Thomas Klimas, Nemanja Maric şi Attila Vereş. Cu aceşti oameni am petrecut o parte importantă din viaţa mea şi era normal să mai ţin legătura cu ei.

Care a fost impresia pe care ai avut-o prima dată despre oraşul Oradea? Ce ţi-a plăcut cel mai mult?

E o poveste destul de lungă. CSM Oradea a fost echipa care m-a luat pe mine cât şi pe alţi jucători în probe. Antrenorul Kosa Zoltan a decis ca eu, Nemanja Maric şi Boban Bilbija să continuam la echipa, moment în care am început o viaţă nouă în Oradea. M-am simţit exepţional în fiecare loc din oraşul Oradea, Cubanito Caffe şi Arena Antonio Alexe fiind locurile în care îmi petreceam o bună parte din timp alături de ceilalţi coechipieri.

Unde ai mai jucat înainte sa evoluezi pentru CSM Oradea? Dar ulterior?

Înainte să joc la Oradea, am mai activat la câteva cluburi din Serbia. Dupa sezoanele petrecute la CSM Oradea, cariera mea a luat direcţia altor ţări: Maroc, Libia, Islanda, Qatar, Iran şi alte 2 cluburi din Serbia. Înca activez ca şi jucător. În momentul în care voi simţi, voi pune capat carierei, dar până atunci voi continua. Baschetul nu este doar un loc de munca, baschetul este ceea ce iubesc şi întreaga mea familie este dedicată acestui sport!

Dintre echipele la care ai evoluat în cariera ta până acum, ar fi una la care te-ai reîntoarce?

Nu vreau să numesc o echipa anume, deoarece nu ştii niciodată unde te va duce viitorul. Bineînţeles că aş avea o favorita, şi cred ca ştim foarte bine la cine aş face referire...

Mai urmăreşti încă parcursul echipei CSM-U Oradea? Ce părere ai despre evoluţia pe care a avut-o echipa în ultimii ani?

Desigur că înca urmăresc această echipă. Este o formaţie unde am petrecut nişte momente extraordinare ca şi jucător. Sunt de părere că în mare parte, totul se datorează implicării lui Şerban Sere, persoană cu o viziune şi cu o ambiţie extraordinară, om care s-a implicat 100% în evoluţia cât şi în performanţele echipei. Bineînţeles, se datorează şi din pricina oamenilor care l-au ajutat şi i-au fost alături. Îl cunosc pe Şerban şi sunt sigur ca datorită lui această echipă a ajuns atât de departe!

În final, am vrea sa ştim care sunt vizunile tale despre viitorul echipei CSM-U Oradea, cât şi dacă, vreodată, te vei întoarce în România ca şi jucător, antrenor sau poate chiar şi ca un simplu vizitator?

Îmi doresc desigur ca Oradea sa ajungă cât mai sus şi să evolueze cât mai mult posibil! Am să continui sa mai practic acest sport măcar încă in jur de 2 ani de zile. Mi-aş dori să revin ca şi jucator într-o bună zi, dar nu am de unde să ştiu ce ne aduce ziua de mâine, numai Dumnezeu ştie ce se va întâmpla în viitor.