Stiri Liga Natională de Baschet Masculin

Interviu. Aleksandar Rasic: „Clujul a devenit cu adevărat a doua mea casă”

David Istrate

David Istrate
29.04.2019

Interviu. Aleksandar Rasic: „Clujul a devenit cu adevărat a doua mea casă”

În urmă cu o săptămână, a început playoff-ul Ligii Naționale de Baschet Masculin și U-BT Cluj-Napoca a obținut două victorii dificile în fața Stelei București. Astfel, formația antrenată de Mihai Silvășan are ocazia de a obține calificarea în semifinale marți, 1 mai, când are loc următoarea confruntare.

U-BT Cluj-Napoca a obținut cinci trofee în ultimii trei ani, fiind una dintre cele mai mari forțe ale baschetului românesc. Unul din jucătorii care au fost prezenți la toate aceste succese este Aleksandar Rasic, un baschetbalist sosit la clubul universitar în vara anului 2016. Acesta avea în spate un CV impresionant și a reușit încă de la primul joc oficial să cucerească inimile publicului clujean. Între timp, Rasic a devenit unul dintre cei mai apreciați străini din România, atât de către fani cât și de către jucători.

 Profitând de scurta pauză dintre Final Four-ul Cupei României și startul playoff-ului, am reușit să realizăm un interviu cu Aleksandar Rasic, în care acesta ne-a ajutat să îi vedem și partea sportivă dar și cea umană. Prin urmare, vă invităm să citiți următorul material, să vă spuneți părerea și să ne dați sugestii de alți jucători despre care ați dori să aflați mai multe detalii.

De obicei, încep interviurile rugându-i pe jucători să se prezinte dar, de această dată, m-am gândit să fac ceva diferit. Așa că, dacă ești de acord, te rog să spui trei lucruri despre tine care nu sunt legate de baschet și pe care crezi că publicul, fanii nu le știu.

Oh, trebuia să mă pregătesc. Sunt un iubitor de cafea. Știu că postez mult de la cafenele însă nu o fac atât de des pentru că eu merg de vreo trei, patru ori pe zi. Beau cam patru cafele pe zi și sigur că îmi place, mă simt bine când stau la cafea. Îmi place cu adevărat gustul chiar dacă nu folosesc zahăr. Este puțin amară dar e bună. Apoi îmi place să călătoresc mult. Când voi renunța la baschet îmi voi folosi toți banii pe excursii. Vreau să văd mai mult, să învăț mai mult despre oameni și diferite culturi. Asta am visat de când eram copil. Și apoi îmi place fotbalul chiar mai mult decât baschetul. Sunt mai talentat la fotbal decât la baschet. De-obicei jucăm un fel de fotbal pe care îl numim „fotbal în miniatură” ca cel din sală. Cinci pe cinci sau șase pe șase și sunt destul de bun. Pot marca multe goluri.

Și atunci cum de nu ai rămas cu fotbalul?

Niciodată nu m-am antrenat la fotbal. Sunt doar talentat. De fapt, am talente în multe sporturi. Tatăl meu a jucat handbal și a fost destul de bun. De asemenea, fratele meu a jucat handbal și cu toții am practicat tenisul. Eu sunt cel mai talentat la fotbal. Cu prietenii mei întotdeauna joc în timpul liber. Nu am jucat așa de des de frica accidentărilor însă după ce mă voi retrage cred că voi juca foarte mult.

Am vorbit cu Tony (n.r. Easley) și el spunea că tu ești cel mai „cool” jucător din echipă, te compara cu Tom Cruise. Ai vreo idee de ce a spus asta?

Sunt prea liniștit, nu? Sunt relaxat până explodez. Nu știu, încerc să fiu, ca persoană, mult mai calm. De obicei sunt calm însă în următorul moment aș putea să izbucnesc, aș putea să fiu foarte nervos, știi? Limba poate să scoată foarte rapid cuvinte și pot spune lucruri rele chiar dacă nu le cred. Acum încerc să fiu mai liniștit dar uneori, în timpul meciului, nu te poți controla. Dar în afara terenului, da, îmi place să mă relaxez mult. Nu stau acasă prea mult, pentru mine este foarte greu. Chiar și când copiii, familia mea sunt aici mergem mult să ne plimbăm. Ne place să ne relaxăm, să mergem în parc și să stăm acolo câteva ore doar mutându-ne dintr-o parte în alta.

Această stare a venit cu experiența? Știu că ai acumulat multă experiență, jucând pentru atâtea echipe.

Nu îmi place să vorbesc prea mult. Probabil că oamenii se gândesc „Omul acesta este tăcut”. Poate din acest motiv unii cred că sunt prea liniștit. Nu prea vorbesc așa de mult. Desigur, comunic cu oamenii dar nu sunt persoana căreia îi place să vorbească sau să conducă o conversație. Mai mult sunt un ascultător. În același timp, și experiența a contribuit. Încerci să te controlezi mai mult. Sau în unele situații încerci să fii mai relaxat, mai deștept, mai înțelept. Asta vine cu experiența și timpul.

Aleksandar Rasic s-a născut în anul 1984 într-un orășel din fosta Iugoslavie, numit Sabac. La vârsta de 19 ani, acesta a semnat primul lui contract, urmând să joace pentru Borac Cacak. După un sezon petrecut acolo, conducătorul de joc a plecat la KK FMP unde a evoluat timp de trei ani. Conform lui Rasic, dragostea sa pentru baschet nu a fost provocată de vreun jucător anume sau de o partidă care i s-a întipărit în minte. Acesta a fost dus de către tatăl său la baschet și a rămas în acest sport până acum, după mai bine de 20 de ani.

Evident, ai crescut într-o țară foarte dezvoltată din punct de vedere al baschetului. Cum ai ajuns să practici acest sport? S-a întâmplat datorită jucătorilor extraordinari pe care țara ta i-a avut?

Nu, tatăl meu a început cu baschetul. Aceasta era plăcerea lui – să joace baschet, dar nu a putut să o facă pentru că îi era mereu dor de casă. El a jucat în Belgrad, era talentat, dar apoi a fugit și s-a întors acasă unde a rămas să joace handbal. De aceea, la început, el ne-a dus la baschet, ca un prim sport. L-am încercat și mi-a plăcut. De la 7 ani și până acum am rămas doar cu baschetul pentru că mi-a plăcut. Fratele meu a încercat și el însă s-a întors la handbal și a rămas cu acel sport. Deci, practic, tatăl nostru ne-a dus la baschet și eu am rămas iar fratele meu a plecat. De aceea joc baschet. Poate dacă m-ar fi dus la fotbal prima oară aș fi rămas acolo. Nu am încercat niciodată pentru că eram bun, am cunoscut mulți prieteni, era interesant și nu m-am gândit niciodată să schimb sportul. Mi-a plăcut cu adevărat și l-am practicat întreaga mea viață.

Ai evoluat pentru multe echipe bune, una dintre ele fiind Partizan Belgrad. Pe o altă pagină am citit că Partizan a fost formația pe care ai susținut-o întreaga ta viața. Deci care au fost sentimentele tale când ai ajuns acolo?

A fost extraordinar. În Serbia, când eram mai tânăr am evoluat pentru FMP (n.r. KK FMP, a jucat în perioada 2004-2007) și politica echipei era să vândă jucătorii talentați în afara țării. Chiar și atunci Partizan m-a vrut însă nu și-au permis să mă cumpere pentru că politica clubului era să vândă sportivii. Prin urmare, am mers în Turcia și Moscova și apoi ei m-au vrut din nou. Deși am avut câteva oferte din Europa nici măcar nu le-am luat în considerare ci m-am dus la Partizan. A fost incredibil să joci într-o echipă ca aceasta, la care doar ai visat și pe care ai susținut-o de când erai copil. Imediat am spus „Da”. Am fost acolo timp de doi ani și am avut niște rezultate excelente, chiar foarte, foarte bune. Probabil a fost una dintre cele mai bune perioade pe lângă aceasta de la Cluj. Am evoluat pentru doi ani și apoi am plecat din țară și nu m-am mai întors să joc niciodată.

După perioada petrecută la FMP, Aleksandar Rasic a semnat pentru prima oară în străinătate, la Efes Pilsen. În același sezon, baschetbalistul de 1.95 a mai trecut pe la Dinamo Moscova și Alba Berlin, echipă alături de care a încheiat anul competițional. În 2008, lui Rasic i s-a îndeplinit visul de a juca pentru Partizan Belgrad, formație pe care o susținea de când era mic. Alături de trupa din capitala Serbiei, Rasic a evoluat în Final Four-ul Euroligii unde au pierdut atât semifinala cât și finala după prelungiri.

În acea perioadă, ați jucat în Final Four-ul Euroligii și ați pierdut două meciuri în prelungiri.

Aceea a fost una dintre cele mai urâte înfrângeri, pe lângă una pe care am suferit-o la echipa națională. Atunci, la Paris, am fost cu adevărat buni. Am condus tot jocul și înaintea ultimei faze defensive conduceam la două puncte iar antrenorul a decis să jucăm apărare în zonă. Acest stil de apărare este deficitar din punct de vedere al recuperărilor pentru că fiecare jucător își apără zona și nu neapărat adversarii. De aceea, este o mare probabilitate să scapi pe cineva și acela să facă recuperarea. Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri. Teodosic a ieșit dintr-un blocaj și a aruncat un airball uriaș dar cel ce se afla sub inel a prins mingea și a înscris. Astfel, s-a ajuns în prelungiri. În overtime, am avut o aruncare liberă de la distanță însă am ratat-o și am pierdut. Apoi, pentru locul al treilea am jucat cu CSKA și din nou antrenorul a decis să jucăm zonă și ei au marcat. Până la urmă am pierdut, ne-am clasat pe locul patru. A fost o experiență extraordinară dar și una dintre cele mai nasoale. Să joci într-un astfel de turneu împotriva celor mai buni din Europa... Atunci, Barcelona a câștigat finala împotriva lui Olympiakos și noi eram singura echipă care am reușit să batem în acel sezon de Euroligă. Ei au avut o singură înfrângere, împotriva noastră. Cred că dacă noi am fi mers în finală am fi jucat mult mai bine decât Olympiakos. Desigur, în următorul sezon, cu toții au plecat, conducerea nu a reușit să păstreze jucătorii. A fost dificil să îi văd că nu pot să concureze cu ofertele altor formații din Europa.

În același an, 2010, Aleksandar Rasic a fost convocat la echipa națională a Serbiei pentru Campionatul Mondial de baschet organizat în Turcia. Formația balcanică a făcut un turneu impresionant și a ajuns până în semifinale unde a fost eliminată dramatic de gazde. Așadar, în decurs de câteva luni, Aleksandar Rasic a pierdut o semifinală de Euroligă și una de Campionat Mondial, ambele la o diferență mică.

Ce ai învățat din acea experiență și, de asemenea, din meciurile echipei naționale de la Campionatul Mondial?

Oh, întrebare grea. Am învățat că, la acest nivel, fiecare minge contează, fiecare greșeală contează. Nu contează dacă este în primul sau în ultimul minut. Desigur, toată lumea își amintește de ultima aruncare însă cea din primul minut este foarte, foarte importantă. Există jucători care pedepsesc fiecare greșeală. Trebuie să fii concentrat timp de 40 de minute și să fii atent la detaliile mici. Acele mici detalii fac diferența. De asemenea, toți cei 12 jucători trebuie să evolueaze pentru echipă, să se gândească la echipă nu la ei înșiși și să se sacrifice. Cine reușește să facă asta la orice nivel realizează un lucru bun. Acesta este aspectul principal pe care l-am învățat.

După acea perioadă petrecută la Partizan ai mers și ai jucat la o mulțime de echipe din țări diferite. Ai evoluat prin Turcia, Lituania, Italia și apoi ai venit în România unde ai semnat cu Steaua. Înainte de acel moment, ce știai despre România?

Nu prea știam multe despre România. De fapt, știam că mulți din jucătorii noștri sunt aici și că liga devine din ce în ce mai bună în fiecare an. Am jucat aici în ultimele trei sezoane și în fiecare an liga s-a dezvoltat. Jucători din ce în ce mai buni aleg să vină aici iar echipele aleg baschetbaliști din ce în ce mai valoroși. Există o stabilitate și au bani de oferit. Indiferent de ofertă, banii ajung la timp și acest aspect este foarte important pentru un jucător. În plus, baschetbaliștii români au devenit mai buni. Știam acest lucru. Înainte de asta, am jucat în Turcia însă doar pentru formații de nivel mediu. Prin urmare, îmi lipsea sentimentul că joc pentru un titlu, îmi lipsea acel stres. Am crescut cu această presiune de a câștiga și atunci când m-au sunat cei de la Steaua știam că vor lupta pentru titlu. Chiar dacă eu am plecat în decembrie, acesta este motivul pentru care am venit. Mai târziu, când cei de la Cluj m-au chemat, a fost foarte important să îmi spună că echipa va lupta pentru câștigarea campionatului. Pentru că, în Turcia, acest aspect nu conta: fie că pierdeai sau câștigai, mergeai acasă și asta era. Dar aici au spus că vor construi un lot bun, că vor avea condiții excelente și că vor să câștige tot ce este posibil. De aceea, am venit aici. Și când am ajuns mi-am dat seama că nu am făcut o greșeală. Acesta este al treilea sezon în Cluj și acest oraș a devenit cu adevărat a doua mea casă.

De ce este așa de important pentru tine să câștigi? Sunt unii baschetbaliști care practică acest sport doar de dragul jocului.

Cred că este datorită modului în care am crescut, mentalitatea pe care am învățat-o. Este foarte important. De când ești copil lupți pentru tine însuți. Trebuie să fii mai bun decât toți ceilalți dacă vrei să ai succes. În special, atunci când eram la o echipă similară celei din Cluj și ei au luat toți jucătorii talentați, inclusiv pe cei tineri. Le-au dat mingea și ei au fost nevoiți să lupte pentru ei înșiși. De asemenea, atunci când eram tineri am avut această presiune de a câștiga. Ok, fiecare are perioada sa însă trebuie să câștigi, ca junior, cadet, etc, nu mai știu cum se numesc acum. Oriunde ai juca trebuie să învingi. Deci, crești cu această presiune și apoi când mergi undeva și nu ai acest sentiment este foarte dificil. Îți place acest sentiment și atunci când pierzi simți o mare diferență. Știi, întotdeauna este mai bine când câștigi. Prin urmare, cred că este datorită felului în care am crescut, a modului în care ne-am maturizat. De aceea ne place să câștigăm așa de mult. Chiar și la antrenamente. Preferăm să ne antrenăm din greu și să luptăm. Vrem să venim și să nu pierdem vremea.

În perioada 2010-2016, Aleksandar Rasic a evoluat pentru nu mai puțin de opt echipe, printre care se numără și Steaua București. În cele din urmă, baschetbalistul sârb a ajuns în Cluj-Napoca, la U-Banca Transilvania, și nu a mai părăsit acest oraș. Sub comanda lui Mihai Silvășan, Rasic a cucerit un titlu de campion, două Cupe ale României și două Supercupe. De altfel, acesta a înscris coșul victoriei în primul joc oficial pentru U-BT. Se întâmpla în finala Supercupei din 2016, câștigată de clujeni pe terenul lui CSM CSU Oradea.

Că tot vorbim de asta, primul tău meci oficial pentru Cluj a fost în finala Supercupei împotriva Oradiei. Tu ai marcat atunci coșul victoriei. Ce îți trecea prin minte în acele momente?

Prima oară am ratat, apoi am reușit să recuperăm și eu tot spuneam „Te rog dă-mi mingea înapoi”. Din fericire, Ouszy mi-a pasat, eu am aruncat și mingea a intrat în coș. A fost extraordinar, un mod excelent de a începe sezonul. Înainte de asta, cu toții simțeam puțină presiune. Aveam jucători buni, un antrenor talentat, știi, un proiect mare. Și am reușit să începem sezonul într-un mod bun, mai ales pe terenul Oradiei care era campioană. Această victorie ne-a eliberat din presiune și nu am mai simțit-o deloc. Am început să jucăm din ce în ce mai bine și în timpul sezonului am ajuns să ne cunoaștem tot mai mult. Astfel, am avut evoluții tot mai puternice și am câștigat toate trofeele.

În același sezon, în finala Cupei, ai marcat din nou ultimele cinci puncte și ai adus victoria.

Cupa este o competiție în care favoriții nu prea câștigă. Este doar un joc pe care îl poți câștiga sau pierde. Dacă pierzi pleci acasă așa cum ni s-a întâmplat nouă anul acesta. Dacă adversarul tău este inspirat nu poți să îl mai oprești mâine. În playoff este diferit, ai trei partide, se joacă după sistemul „Cel mai bun din 5 meciuri”. Prin urmare, dacă ai un joc mai slab în următorul poți să faci lucrurile mai bune, poți să joci mai bine, să schimbi unele aspecte, și să ștergi evoluția din precedenta confruntare. Dar în Cupă... Asta s-a întâmplat cu Mureș. Ei au venit parcă de nicăieri și ne conduceau în ultimul minut. În plus, am avut și noroc, mai ales eu, am marcat cinci puncte în 30 de secunde, când eram la -4. Am reușit să câștigăm dar de-obicei este greu pentru formațiile care sunt favorite să se impună în Cupă. Acesta este felul de a fi al competiției. Este la fel în fiecare an peste tot în Europa. De aceea, trebuie să fii cu adevărat concentrat în turnee de genul. Este necesar să fii conștient că dacă faci una sau două greșeli nu vei avea următorul meci să le repari. Prin urmare, trebuie să te pregătești mental foarte bine pentru tipul acesta de turnee.

Crezi că acesta este motivul pentru care în acest sezon nu ați repetat performanța din ultimii trei ani?

Am comis câteva greșeli și asta a fost. Am simțit presiunea, am început să ne gândim „Ok, scorul nu ne este favorabil”. Am făcut câteva greșeli și nu am mai putut să ne revenim.

În acel sezon în care ați câștigat toate cele trei trofee am observat că atmosfera din cadrul echipei era una excelentă, jucați ca o echipă. Ați avut câțiva jucători precum Dykes, Adamovic și Barro care evoluaseră împreună în trecut dar și restul coechipierilor păreați că vă bucurați cu adevărat unul de prezența celuilalt. Crezi că acest aspect este cel mai important într-o echipă?

Da, este unul dintre cele mai importante – să ai o „chimie” bună. Știi, fiecare trebuie să se simtă ca parte din grup, să se simtă bine. Indiferent de cine joacă bine într-un meci sau altul. Cel mai important aspect este să existe o atmosferă bună în echipă, atât în afara terenului cât și pe teren. Să se bucure fiecare de joc. Atunci, am avut jucători care putea marca seară de seară câte 20 de puncte dar felul în care împărțeam mingea și ne bucuram pe teren a fost cu adevărat special. Este greu, foarte greu să învingi o echipă ca aceasta. În acel sezon, ne-am potrivit foarte bine, fiecare și-a acceptat rolul și a fost un sezon excelent, cu adevărat extraordinar.

Ajuns la vârsta de 35 de ani, Aleksandar Rasic a mărturisit că se gândește serios ca acest sezon să fie ultimul din cariera sa, simțind că este momentul să se sacrifice și el pentru familia lui. Cu toate acestea, jucătorul lui U-BT Cluj-Napoca speră ca formația sa să cucerească titlul pentru că își dorească să părăsească acest sport din postura de campion.

În sezonul precedent, am văzut că atmosfera și relațiile nu erau așa de bune. Cu siguranță, ați avut baschetbaliști ce posedau calități individuale excelente însă nu v-am văzut jucând împreună așa de mult. În schimb, anul acesta văd situația diferit. Ești de acord?

Da, sunt de acord, suntem pe un drum bun anul acesta. Știi, este dificil atunci când schimbi o mulțime de jucători. Fiecare are nevoie de timp pentru a înțelege sistemul, pentru a-l înțelege pe antrenor și pentru a se acomoda cu noii coechipieri, să se cunoască și să știe cum să joace. Atunci când schimbi sau adaugi jucători noi ei întotdeauna vor avea nevoie de timp, timp și timp. În acest sezon este mult mai bine ca anul trecut. Atunci, nu am avut o „chimie” așa de bună dar de această dată totul pare foarte bine. De aceea, cred că suntem pe calea potrivită pentru a reuși să facem ceva excelent în acest sezon mai ales că urmează playoff-ul.

Această strategie este doar pentru sezonul acesta sau se dorește să se construiască pe fundația acestei echipe?

Nu știu. Asta depinde de antrenor, de conducere și de ce își doresc ei.

Dar ție ți-ar plăcea să rămâi aici?

Uh, eu mă gândesc să mă retrag din sezonul următor. Acestea sunt gândurile mele. Așa mă gândeam că acesta va fi ultimul meu an. Dacă aș continua să joc, fie aș merge acasă, fie aș sta în Cluj, acestea sunt singurele variante. În special, datorită copiilor mei. Fiica mea va intra în clasa întâi în toamnă și nu vor mai putea să mă viziteze decât în vacanțe. Sau aș fi nevoit să călătoresc eu însă dacă avem două meciuri pe săptămână acest lucru nu este posibil. De aceea, am simțit că a venit timpul să mă sacrific și eu puțin, știi? Probabil că fizic și mental aș putea să mai joc, chiar mă simt bine. Însă atunci când mă gândesc la copii și că nu voi mai putea petrece așa de mult timp cu ei tind să renunț la baschet. Dar depinde de ce facem anul acesta, dacă pierdem sau câștigăm. Vreau să mă retrag cu un titlu de campion. Deci, aceasta este marea întrebare.

Probabil că acesta este singurul mod prin care fanii ar accepta ca voi să pierdeți în acest sezon – pentru a te păstra pentru încă un sezon.

Nu (n.r. râde). Mai bine să câștigăm și apoi vom vedea.

La finalul interviului, l-am întrebat pe Aleksandar Rasic despre pasiunea pe care o arată de fiecare dată când intră pe teren, fie că este vorba despre un meci amical, unul oficial sau despre un simplu antrenament. Căpitanul lui U-BT Cluj-Napoca ne-a ajutat să privim acest sport din perspectiva lui, a unui jucător care iubește baschetul cu toată ființa sa.

Ok, mai am doar câteva întrebări. De fiecare dată când te văd jucând, nu doar în meciuri ci și la antrenamente, tu evoluezi cu multă pasiune. De aceea, mă întreb cum reușești să păstrezi această pasiune după, nu știu, 15-16 ani în care ai jucat. Cum reușești să rămâi atașat?

Am avut în acest an problema cu genunchiul. Mulți jucători au plecat la loturile naționale și noi ne-am antrenat cu juniorii iar eu munceam din greu, parcă eram nebun. Iubesc acest sport. Aceasta este cheia. Iubesc baschetul. Iubesc ceea ce fac. Chiar și acum, când ar trebui să o las mai moale, să nu mă antrenez așa de intens, eu joc ca la 20 de ani. Lupt din greu la antrenamente în fiecare zi ca și cum ar fi pentru prima oară. Poate că trupul meu nu mai poate duce așa de mult însă mintea da. Poate ar trebui să fiu mai deștept și să nu mă forțez așa. Dar aceasta este pasiunea pe care o am. Iubesc cu adevărat baschetul, încă îl iubesc. Și de aceea, sunt speriat de momentul în care mă voi retrage. Cum mă voi simți? În acest an m-am gândit de mai multe ori la acele clipe și la ce voi simți. Mai ales că am fost accidentat. După șapte zile deja nu mai puteam, nu mai știam ce să fac, simțeam nevoia să fiu pe teren. Mă uitam la antrenamente, mergeam în sala de greutăți și nu puteam să stau jos. Deci, nu știu. Va fi greu cu siguranță. Dar acum am obiective diferite, familia. Dacă aș spune că știu cum mă voi simți aș minți. Atunci când iubești ceva, ai pasiunea să faci permanent lucrul respectiv. Aceasta este cheia. Asta cred eu.

Pentru că ai pomenit despre accidentare și știu că după semifinala cu Oradea din 2017 te-ai accidentat la tendonul lui Ahile vreau să te întreb asta. Cum ai reușit să te recuperezi din punct de vedere psihic?

Mental, doar cu dorința de a reveni. Uneori te poate motiva foarte mult. În dimineața meciului eu nu puteam umbla dar totuși am evoluat timp de 30 de minute. Cumva am reușit să mă motivez însă acest lucru m-a costat o accidentare. În același timp, acea accidentare a unit echipa. Ei au jucat foarte bine în finală și au câștigat destul de ușor. De asemenea, atunci când te accidentezi, dacă ai această dorință, dacă vrei să te recuperezi rapid, dacă vrei să fii mai bine vei reuși să o faci. Deci, acesta este obiectivul. Dacă vrei poți să o faci, indiferent de cât de greu este.

Ai spus că după retragere ai vrea să călătorești. Care sunt destinațiile în care ai dori să ajungi cel mai mult?

Hmm, cele mai preferate. Cred că Tibet. Nu știu de ce dar vreau să merg acolo să stau șapte zile în munți, să văd cum trăiesc oamenii de-acolo. Și apoi, Cuba. Mi-ar plăcea să trăiesc pe plajă pentru o lună. Nu știu cum o voi face pentru că am copii acum și ei vor merge la școală. Poate voi fugi singur pentru o lună. Sau poate în vară vom merge împreună. Plănuiesc ca în vacanță să îi duc în afara Serbiei. Timp de două luni să nu ne întoarcem acasă deloc. Poate că șapte destinații conectate între ele. Dar, pentru început, Tibet și India. India este interesantă. Am auzit lucruri bune.

Da, și cred că au cafea bună...

Da? Sigur voi încerca să beau cafea oriunde aș merge.

O ultimă întrebare. Care este mesajul tău pentru fanii din Cluj?

Nu am niciun mesaj. I-aș ruga să vină și să ne susțină într-un număr mare. Mai ales în această sală care nu este ca „Horia Demian”. Această arenă este ceva mai mare, și se vede diferența atunci când este plină sau nu, știi? Dacă sunt disponibili, desigur, știu că este greu în timpul săptămânii. Dar dacă vor veni atunci va fi mult mai ușor pentru noi să jucăm, știind că cineva ne susține și sunt alături de noi. Este mult mai ușor și o plăcere mult mai mare să joci atunci când oamenii vin să se uite și să te susțină. Deci, cu această stare primită de la ei, cred că putem câștiga campionatul. Așadar nu este un mesaj, ci o rugăminte.

Mulțumim, Raske. Mult succes!

Printre realizările lui Aleksandar Rasic se numără:

  • 3 titluri în Liga Adriatică

  • 2 titluri în Liga Serbiei

  • 4 Cupe ale Serbiei

  • 1 Cupă a Turciei

  • 1 titlu în Germania

  • 1 titlu în Italia

  • 1 Cupă a Italiei

  • 1 titlu în România

  • 2 Cupe ale României

  • 2 SuperCupe ale României

*foto: Manases Sandor/u-bt.ro

9 comentarii la aceasta stire:
  • U BT Cluj-Napoca studentU :

    Un jucator magnific
    la varsta asta nu neaparat prin realizari, ci prin atitudinea fata de jocul de baschet.
    Daca ii sa se lase de baschet doar din postura de campion, prefer sa renuntam la titlu sezonul asta. Oricum nu-s sanse prea mari la cum ne prezentam momentan :))

    cu 4 ani în urmă (29.04.2019)
    • CSM CSU Oradea Oldtimer:

      Asu' din maneca
      Eu continui sa cred ca Rasic are un impact hotarator in a impregna jocul de echipa in cadrul echipei. Este eminamente un jucator de echipa care mizeaza pe calitatile individuale numai ca sa scoata echipa din dificultate, in momentele mai nasolae. Are un "ceva" care ii lipseste d-lui Silvasan si pe care nu o sa-l dobandeasca atata timp cat invata antrenoratul la F.F.

      cu 4 ani în urmă (30.04.2019)
    Raspunde
  • Sepsi SIC Sf. Gheorghe channingfrye :

    l'unico capitano
    Rasic este emblematic pentru ce a insemnat U in ultimii ani.

    cu 4 ani în urmă (29.04.2019) Raspunde
  • U BT Cluj-Napoca ydesh_apu :

    Impresionant
    Drumul prin viata si baschet a lui Rasic. Eu nu stiu daca ar fi avut si la fotbal aceeasi clarviziune ca la baschet. Sunt insa multumit ca il vad evoluand frumos la baschet. Dupa dimensiunile povestii, nu s-ar zice ca e un comunicator zgarcit, daca da, felicitari reporterului. O indoiala: inaltime 1.95?.

    cu 4 ani în urmă (29.04.2019) Raspunde
  • CS Universitatea Cluj-Napoca u66 :

    Rasic
    Păcat ca l-am descoperit atât de târziu. Cine nu ar vrea sa mai ramana la noi inca un sezon?

    cu 4 ani în urmă (29.04.2019)
    • CSM CSU Oradea soso69:

      rasic
      Un mare merit il are Steaua, pt ca ei au fost cei care l-au adus in Romania pt prima data.

      cu 4 ani în urmă (30.04.2019)
    Raspunde
  • CS Universitatea Cluj-Napoca trt :

    Un OM!
    Bun interviu! Un campion in adevaratul sens al cuvantului.Calm,sigur pe el!Ar fi frumos,ca pe vremuri un meci de fotbal intre fani si jucatori.Mesajul de la final catre fani,SUPERB..."NU UN MESAJ,O RUGAMINTE". Un astfel de jucator merita mult mai mult din partea fanilor.Cum am spus...Un OM!

    cu 4 ani în urmă (29.04.2019) Raspunde
  • SCM "U" Craiova vlad-ucv :

    Cinci "pe" cinci sau șase "pe" șase
    Chiar dacă nu e ziua potrivita pentru observații,eu nu mai pot cu acest "pe",folosit de toată lumea în orice context.Cum să spui frate, ca juca fotbal cinci pe cinci(și nu cinci contra cinci)...eu înțelegând că jucau unii peste altii.Sunt convins că Rasic nu așa s-a exprimat,ci este interpretarea voastră(T.B).Sau chiar dacă Rasic s-a exprimat așa în română(nu stiu daca vorbește limba romana),la el este scuzabil,pentru ca nu este un nativ.Putina atentie la cum scrieți,caci sunteți jurnaliști...nu?.Cat despre Rasic,tot respectul pentru el,atat ca baschetbalist cât și ca om !

    cu 4 ani în urmă (29.04.2019)
    • U BT Cluj-Napoca ydesh_apu:

      Unu la unu
      ... Trei la trei ...

      cu 4 ani în urmă (30.04.2019)
    Raspunde

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!