Mvp-ul etapei
Borislava Hristova
Borislava Hristova
Minute 28:38
Puncte 22
Pase decisive 5
Recuperari 9
Eficienta 34
Vezi profilul jucatorului
Linkuri rapide
Stiri Liga Natională de Baschet Feminin

Larisa Toma și Anamaria Vîrjoghe, pivoți de generații diferite, dar cu multe lucruri în comun

Andreea Vlase, Eduard Popa

Andreea Vlase, Eduard Popa
12.06.2019

Larisa Toma și Anamaria Vîrjoghe, pivoți de generații diferite, dar cu multe lucruri în comun

Larisa Toma și Anamaria Vîrjoghe au fost coechipiere la CSM Târgoviște timp de două sezoane, până în 2017 . După aceea tânărul pivot a plecat în Statele Unite, în timp ce veterana a continuat alături de CSM până la finalul acestui sezon, ultimul din carieră. Cele două foste coechipiere au răspuns inițiativei Legende versus Speranțe a Complexului Turistic de Natație Târgoviște, unde au povestit atât despre propriile cariere, cât și despre amintirile care le leagă.  

Larisa Toma și Anamaria Vîrjoghe au evoluat împreună în Liga Națională la CSM Târgoviște în sezoanele 2015-2016 și 2016-2017.  Tânăra Vîrjoghe a prins patru partide în LNBF în primul, iar în al doilea și-a crescut numărul de meciuri la 33. Tot în 33 de meciuri juca și Larisa Toma în acel sezon 2016-2017 în campionat. Veterana avea încă parte de peste 28 de minute pe meci, în timp ce speranța urcase la peste 8 minute pe meci. Cele două au contribuit la câștigarea Cupei României din 2017, ultimul trofeu pe care l-a obținut CSM Târgoviște până acum.

Cele două sportive au fost întrebate de primul titlu din carieră. Pentru Anamaria Vîrjoghe a fost cel din 2017 de la categoria U18. Larisa Toma a avut de așteptat până la 33 de ani, când a câștigat campionatul de senioare cu Biandra Târgoviște, în 2007.

AV: Cred că a fost cel mai frumos moment (când a luat titlul la U18) pentru că până la U18, ultimul meu an la juniorat, nu am câștigat campionatul și mi se părea că am muncit așa de mult și zic e ultimul meu an. Trebuie să îl închei cum trebuie.

LT: Eu aș putea să îi spun că am câștigat primul meu titlu de campioană la vârsta de 33 de ani. Și nu contează juniori sau seniori, este un moment deosebit când câștigi prima oară. Până atunci am avut doar medalii de bronz sau de argint, dar este minunat sentimentul când ești campion național.

Cele două au vorbit și despre începuturile în baschet.

LT: Am încercat și atletism și nu mi-a plăcut. Am vrut baschet de la început. Eu provin dintr-o familie de sportivi. Tatăl este campion național național la kaiac-canoe, este medaliat olimpic la Montreal în 1976. Și mi-am dorit foarte mult baschetul pentru că îmi place sportul de echipă, iar baschetul mi se pare cel mai frumos sport. De ce baschet? Nu pot să descriu iubirea pe care o am eu pentru baschet, ținând cont că m-am lăsat la 44 de ani, după 34 de ani de carieră, cred că asta înseamnă totul. 

AV: Nici nu știu cum a ajuns baschetul la noi. Domnul Cătălin Tănase a venit la noi. Eram foarte înalte pentru vârsta noastră. Și zice dacă vrem să jucăm. Părinții mei au fost de acord și au zis că trebuie să ieșim din bula noastră și să vedem cum este. Atât a trebuit și a doua zi eram la Târgoviște să jucăm.

Când a cunoscut-o pe Anamaria, Larisa a făcut un gest care a impresionat-o pe tânăra jucătoare, i-a dat echipamentul pe care îl are și acum.

LT: Am amintiri legate de Anamaria exact de când a adus-o domnul profesor Cătălin Tănase prima oară în sala de baschet și a pus-o să arunce la coș. Atunci le-am cunoscut pe ea și pe sora ei. I-am dat primele ghete de baschet și primul echipament al meu. (AV dacă ai știi că încă le mai am...) Știu că are și șort, și tricou. I-am dat ghetele de baschet și echipamentul, dar munca ea a depus-o și asta e cel mai important.

AV: Când am văzut-o prima dată și când mi-a întins ghetele am zis trebuie... eram așa de mândră și când am ajuns acasă la toată lumea am spus cine mi-a dat mie ghetele. Le încălțam prin casă, uite-te la mine... trebuia să și muncesc pentru ele.

Este foarte diferit în SUA. Toată lumea pune accent pe pregătire, toată lumea vrea să vadă baschetul, mai ales dacă joci la Divizia I cum joc eu, toată comunitatea vine și se uită la tine. În România nu se pune așa mult accent, mai ales la fete. Eu, văzând și cum este munca acolo și cum este aici, peste tot trebuie să muncești și să depui efort. Dacă vrei faci oriunde, nu contează.

Un alt lucru care le leagă pe cele două jucătoare de generații diferite este faptul că ambele au avut emoții în a-și continua cariera, din motive medicale.

LT: Cel mai greu moment a fost că la 17 ani am fost suspectă de sindrom WPW, care poate provoca moarte subită, este un sindrom cardiac și mi s-a spus că nu voi mai putea juca baschet, iar pentru mine a fost un șoc. Poate multă lume  a acuzat-o pe mama în acel moment că este puțin nebună pentru că m-a lăsat să joc în continuare și am jucat pe propria semnătură foarte mulți ani, până când am fost declarată sănătoasă, după mii de investigații, pentru că am spus că oricum voi muri dacă nu voi juca baschet. Este unul din cele mai grele momente din viața mea. Iar un alt moment foarte greu, despărțirea de baschet ca și jucătoare.

AV: La primul meu lot, la U15 am fost, am făcut vizita medicală și mi s-a spus că am probleme la inimă... ceva asemănător. De la lotul acela m-a trimis acasă pentru că le era frică. Atunci cred că a fost cel mai greu moment pentru că pe asta mă bazam, de când aveam 15 ani știam că vreau să fac baschet. Cred că asta a fost cel mai greu și în fiecare an trebuie să fac mai multe investigații, ca să fiu sigură că pot să joc la cel mai mare nivel. Posibil o să mai fie momente grele.

În ceea ce privește momentele frumoase...

LT: Cel mai frumos a fost când am câștigat prima oară titlul de campioană națională. Alt moment foarte frumos au fost Francofonele din 2001 din Canada, unde am luat medalie de argint. Dar au fost niște Francofone mai dezvoltate, erau țări ca Polonia, care era campioană europeană la momentul acela, Lituania. Din 12 țări am reușit să luăm medalia de argint, nimeni nu se aștepta la acest lucru.

AV: Cel mai frumos atunci când am câștigat campionatul și imediat după am primit ofertă din America, deci în câteva luni s-au întâmplat 2 lucruri.

Cele două au rememorat și prima convocare, de care au fost foarte mândre.

LT: Aveam 14 ani atunci și te selectau cu mult timp înainte ca să formeze lotul. Și s-a întâmplat să mergem la U14 cu fetele de U16 (pe vremea aceea le spuneau cadete). Eu am fost extraordinar de mândră. Tatăl meu a vrut să fac sport individual ca să ies în evidență. Iar eu i-am spus că vreau să fac sport de echipă pentru că mie îmi place să fiu într-o echipă, să fiu cu lume multă și este total altceva. Iar când am ajuns acolo și eram vreo 20 de fete numai de U14... acolo mi-am cunoscut colega și prietena de-o viață, pe Monika Brosovszky Boriga. Îmi cunosc prietena de mai mult timp decât îmi cunosc soțul. Am legat niște prietenii strânse la lotul național care nu vor fi date uitării niciodată.

AV: Aveam 15 ani și cred că primul lucru pe care l-am gândit a fost: aoleu ce fac... mi-e frică. Zic: dacă toată lumea e mai bună decât mine, era lotul de U16, eu eram cea mai mică, nu cunoșteam nici fetele. Dar eram foarte mândră, adică eu, cea mai mică, am fost convocată și asta a însemnat foarte mult. Și mai ales pentru familia mea a însemnat foarte mult, i-am făcut mândri și asta cred că înseamnă cel mai mult pentru mine, să-i fac pe ei mândri.

La finalul mini-emisiunii transmisă pe facebook, Larisa Toma a fost rugată să își pună amprenta mâinii pe o foaie, pe care i-a dat-o speranței, pe care scria: „Fii tu juniorule cu o palmă mai sus decât mine, eu îți ofer palma mea ca un semn de susținere”.

Larisa Toma și Anamaria Vârjoghe vor face echipă și în această vară, la Universiada de la Napoli. Vîrjoghe este printre cele 12 jucătoare convocate de selecționerul Cătălin Tănase pentru această competiție, în timp ce Larisa Toma va fi antrenor secund.

Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!