Cu ocazia partidei dintre Steaua CSM EximBank și CSMU Oradea, desfășurată duminică seară la Sala Regimentului de Gardă din Capitală, conducerea clubului roș-albastru a deschis proiectul Hall of Fame al secției de baschet. La fiecare meci de pe teren propriu, din sezonul regulat, va fi ridicat un steag pentru fiecare dintre cele 21 de titluri cucerite până în prezent şi va fi retras un tricou de legendă.

Primul jucător inclus în Hall of Fame a fost regretatul Andrei Folbert, recunoscut drept cel mai mare baschetbalist român din toate timpurile. Primul steag arborat va fi în amintirea primului titlu din vitrina secţiei de baschet a Stelei, Campionatul Naţional din sezonul 1955-1956.

Cu această ocazie republicăm un material redactat de Dumitru Lecca pe data de 6 martie 2012.

------

Nu imi propun sa scriu biografia lui Andrei Folbert (foto dreapta, cu mingea). Ar merita-o din plin, si sper inca ca se va gasi un specialist sa o faca.

Eu socotesc ca imi fac datoria de onoare sa scriu aceste randuri despre momentele in care viata mi-a dat sansa de a-l cunoaste pe acest om extraordinar.

Prima data, pe viu, l-am vazut pe Andrei la un eveniment memorabil din viata lui: primul sau titlu de campion national la seniori.

In sala Floreasca, arhiplina pe atunci, se desfasura surprinzatoarea finala a acelui an: PTT – Dinamo. Marile favorite fusesera Dinamo si Metalul 23 august. In semifinale insa PTT-ul, cu Andrei Folbert magistral, reusisera marea surpriza de a elimina pe Metalul, o echipa plina de vedete (Vulescu,Sadeanu,Al.Popescu, Stoica, Gherculescu)

In finala toate pronosticurile mergeau pe Dinamo, iar acestia erau siguri de victorie. Scapasera de adversarul cel mai de temut si era greu de crezut ca. echipa unui singur om, ar mai putea realiza inca o surpriza, in fata unei formatii mult mai omogene. De altfel conducerea dinamovista avea totul pregatit pentru serbarea victoriei. Un covor rosu astepta pe hol iar in tribune era pregatita orchestra.

Dar jocul real a fost altfel. Andrei Folbert a intors toate pronosticurile si PTT-ul a devenit noua campioana spre deliciul spectatorilor. La acestia, dincolo de admiratia pentru Folbert, era si ura mocnita contra sistemului comunist, careia dinamovistii, reprezentanti ai Ministeruul de Interne, ii cadeau victima.

A fost un joc incredibil in care Andrei, desi marcat de cerberi valorosi cum erau D.Niculescu si B.Constantinide, recunoscuti aparatori, a zburdat pe teren inscriind 80% din punctele echipei si castigand astfel, alaturi de V.Popescu, C.Dinescu, Gr.Costescu, A.Ilnitchi s.a. primul sau mare trofeu.

De atunci s-a instalat autoritar in fotoliul de lider al unei generatii de exceptie, generatia de aur a baschetului masculin romanesc.

Tot de atunci i se trage si porecla : „cocoș;”, care dincolo de mandria animalului, poarta simbolic sensul desteptarii pe care, asemenea cocosului, a dat-o baschetului romanesc.

Au urmat anii de glorie sportiva. Component al echipei nationale la singura ei participare olimpica, 10 titluri nationale cu CCA, un loc 5 cu echipa nationala la Campionatul European, 9 participari onorabile in Cupa Campionilor cu o calificare in semifinale, singurul jucator roman ales „best of five” la un campionat european , numeroase victorii in fata unor adversari prestigiosi cu echipa de club si echipa nationala. In tot acest timp in care Romania se batea, de la egal la egal, cu marile forte ale Europei , eternul capitan, a fost mereu cel mai bun.

Am avut placerea sa-l vad si la sfarsitul carierei intr-un alt meci de referinta. CCA intalnea, pe podiumul montat pe stadionul Republicii, in Cupa Campionilor Europei, celebra echipa TSKA Moscova, in aceea vreme invincibila campioana a Europei.

Andrei Folbert, al doilea din dreapta. Fotografia a surprins momentul promovării  Academiei Militare în Divizia A

Desi jucatori de legenda si ei, colegii lui Andrei: A.Fodor, M.Nedef, E.Niculescu, A.Novacek au fost coplesiti de statura si valoarea baschetbalistilor sovietici. Doar Andrei a parut ca „pestele in apa”. Nu i-a pasat de numele adversarilor si a facut din nou o partida stralucita.

Mie, fara sa vreau, mi l-a reamintit pe cel din memorabilul PTT – Dinamo.

Trecuse insa peste el o cariera !

De aici incolo a inceput, de fapt, colaborarea si prietenia noastra.

Retras de la CCA si din echipa nationala, a dorit, datorita pasiunii sale nemasurate pentru baschet, sa-si continue activitatea. Pentru asta nu a ales un loc unde ar fi putut usor gasi si avantaje materiale ci a dorit sa sprijine tot o echipa militara: Academia Militara, devenind antrenorul si jucatorul acestei formatii.

E foarte greu de descris in cuvinte ce insemna sa traiesti si sa joci langa Andrei Folbert. O flacara vie care te obilga sa arzi si tu langa el. In teren un coechipier unic. Mereu imprevizibil, capabil sa gaseasca cele mai nesteptate , dar oportune solutii, dar tie creindu-ti siguranta, ca numai daca reusesti sa te demarci, indiferent cat de greu ar fi traseul, vei primi pasa decisiva de la el.

Mereu vesel, mereu increzator, transmitea cu usurinta bucuria de a juca si increderea in victorie.

Cantonamentele lungi din acea vreme, deplasarile, au facut posibil sa petrecem mult timp impreuna si mi-a oferit sansa sa invat multe de la el.

Sa nu credeti insa ca era usor sa imparti camera cu Andrei. Daca de la dusul rece, cu care el isi incepea fiecare zi, mai puteai a te derobezi, geamul intre-deschis, indiferent cat de ger era afara, nu aveai nici o sansa sa-l eviti.

Si inca un moment, din aceasta perioada, care cred ca il defineste si care poate servi de exemplu si pentru, poate, prea mofturosii performeri din zilele noastre.

Imagine de la Spartachiada militară din Ucraina. Andrei Folbert este așezat pe banca de rezerve a  Armatei, în partea stângă a pozei, primul spre masa oficială

Urma sa efectuam un cantonament cu Academia Militara si nefiind locuri la cabana Steaua, iar fondurile noastre ne oferind alte solutii, s-a hotarat sa ne deplasam la cabana Vanatori (circa 2 km. mai sus de cabana Steaua). Conditiile acolo erau urmatoarele: in lipsa totala a personalului de deservire toate treburile gospodaresti (incalzire, hrana, curatenie) se indelineau in regim de autoservire.

Ajunsi la cabana, Andrei a impartit lotul in 2. Unii ramasi sub comanda colegului sau Al.Fodor, alt caracter de exceptie, urmau sa taie lemne si sa faca focurile, iar ceilalti, sub comanda lui Andrei, am coborat la cabana Steaua, cu rucsacuri, pentru a prelua de acolo alimentele cu care urma sa ne pregatim hrana zilnica.

Si asa, gospodarindu-ne singuri, faceam 2 antrenamente zilnice pe zapada, cu sarguinta si voie buna, avand la toate exercitiile in frunte pe antrenorul si inca jucatorul Andrei Folbert.

Incercati sa realizati ca el venise la Academia Militara de la CCA si de la echipa nationala unde toate cantonamentele si deplasarile beneficiasera de conditiile cele mai bune, organizate de personal specializat.

Dar acesta a fost el. Modest, cinstit, pasionat, coechipier genial, prieten adevarat.

Dupa ce a abandonat definitiv cariera de jucator am avut placerea de a colabora, din pacate un scurt timp, si ca antrenori. Am condus impreuna echipa armatei la Spartachiada Militara din Ucraina.

Am regasit la el aceleasi calitati pe care i le descoperisem ca jucator. Inventivitate, comunicare, mare forta de mobilizare, alaturi de un caracter uman de mare exceptie.

A plecat dintre noi la fel de discret cum a trait. S-a trezit dimineata, sotia i-a pregatit cafeaua, dar cand i-a adus-o nu mai era in viata.

A iubit baschetul cu patima si cu regret trebuie sa constat ca aceasta iubire nu i-a fost intoarsa in masura in care o merita.

Pentru mine insa si, sunt convins, pentru toti care i-au fost alaturi, va ramane mereu cel mai bun dintre cei buni.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !