După ce a petrecut sezonul trecut la Sibiu și l-a început pe actualul la Timișoara, la nou promovata Timba, Bogdan Popescu a revenit de curând în tabăra galben-albastră. A fost o revenire benefică pentru fani, pentru echipă, pentru el, care a ținut să spună cu orice ocazie cât de bine se simte la Sibiu. „Pope” este unul dintre oamenii care stau în spatele poveștii galben-albastre, o poveste despre care se vor relata multe de acum înainte, prin intermediul blogului lansat de clubul sibian, CSHoops.

Prima filă din poveste îl are ca protagonist pe Bogdan Popescu, care a vorbit, printre altele, despre rolul pe care l-a avut familia atât în dezvoltarea sa personală, cât și profesională.

„Liniștea pe care ți-o poate da familia este foarte importantă în cariera unui sportiv, iar eu pot spune că sunt foarte norocos să am familia pe care o am. Ei mă susțin și lor le datorez multe din cariera mea”, povestește Bogdan Popescu.

Ce a mai avut „Pope” de declarat pentru CSHoops, cât de importantă a fost experința din America și ce înseamnă baschetul pentru el, în declarația de mai jos:

„Viața mea este baschetul. L-am practicat de mic și cu toate că am încercat și alte sporturi, pentru mine baschetul este mai mult decât un sport. Este un mod de viață.

Experiența din America definește atât cariera mea cât și felul meu de a fi. Ea definește dorința mea de a face performanță în ciuda dificultăților întâlnite.

Povestea adevărată începe cu dorința mea, manifestată după ce ajunsesem deja la loturile naționale la diferite niveluri de vârstă, să plec în America la colegiu, un pas extraordinar pentru un tânăr atlet.

Ajuns în America am descoperit că realitatea era foarte diferită de ceea ce mi-am imaginat eu vreodată. Școala era foarte grea, îngreunată și de barierele lingvistice, baschetul era cu totul și cu totul diferit, ritmul era unul mult mai rapid și stilul de joc era mult mai fizic. Așadar, după doar două săptămâni, mi-am dorit să mă întorc acasă, deoarece nu am crezut că voi putea face față situației.

Au fost câteva luni de chin, dar cu ajutorul sprijinului părinților mei și motivat de gândul că ”ăsta e viitorul meu, asta vreau să fac!” am reușit să trec peste.

Pentru mine, experiența a fost atât de grea, m-a marcat într-atât încât nu numai că țin minte fiecare lucru prin care am trecut acolo, ba chiar încă mai pot să simt ceea ce simțeam atunci când aveam în minte doar ”gata, o să mă las și o să mă duc acasă”.

Dacă ar fi să pun experiența asta în câteva cuvinte, aș spune că ce nu te omoară te face mai puternic, și așa am devenit ceea ce sunt acum. Am rezistat și cred că atunci a fost momentul în care am știut că dacă voi trece peste momentul ăsta, o să pot să realizez ceva în baschet!”

Sursă: www.csusibiu.ro/CSHoops - Andra Bărbos

*foto: Ana-Maria Mătușoiu