Săptămâna trecută, la Cluj-Napoca, a avut loc şedinţa preşedinţilor de club al Ligii Naţionale de Baschet masculin. În cadrul acestei întruniri s-au propus mai multe aspecte ce urmează să fie aprobate în Biroul Federal. Printre acestea se numără şi regula jucătorului autohton care ar urma să intre în vigoare din sezonul 2015/2016.

Dan Calancea, tehnicianul echipei Olimpia Braşov, ne-a transmis punctul său de vedere, din postura de antrenor, cu privire la propunerea de instituire a acestei reguli doar începând cu stagiunea 2015/2016. În opnia sa, aceasta regula ar trebui instituită începând cu următoarea ediţie de campionat, atât la masculin cât şi la feminin.

Înainte de a intra în detalii țin să precizez că punctele de vedere pe care le prezint sunt personale şi le expun în calitate de antrenor.
 
Sunt de acord cu multe dintre propunerile președinților discutate la Cluj.
 
Faptul că în momentul de față, în opinia mea, managerii echipelor românești sunt cei care contribuie într-un mod decisiv la dezvoltarea fenomenului este un aspect extrem de important. Dacă în urmă cu cinci ani aveam doar doi, trei oameni care chiar să știe să gestioneze această "meserie", acum consider că majoritatea echipelor divizionare au un management corect.
 
FRB a pornit la un nou drum cu o echipă dornică să conducă destinele baschetului românesc către mai bine.
 
În clasamentul FIBA la zi al țărilor afiliate, pe locul 85 găsim la egalitate trei țări: Burkina Faso, Liberia și Togo. România nu apare în acest clasament€. În Eurobasket Top 100 (clasamentul echipelor de club) nu se regăsește nici o echipă din țara noastră.
 
Campania trecută am fost învinși la seniori de Islanda de două ori! O țară care are doar 60 de cluburi de baschet! Am fost învinși la U16 feminin de Luxemburg! La U20 feminin din opt jocuri disputate nu am reușit să câștigăm nici unul!

Aceasta este crunta realitate pentru baschetul masculin, la cel feminin clasamentele fiind puţin mai blânde (România pe locul 55, în scădere cu 14 poziții după ultimele rezultate, la egalitate cu Ungaria şi Indonesia, iar in Top 100 intalnim cinci echipe, Arad locul 46, Alba Iulia 53, Târgoviște 57, Sfântu Gheorghe 85 şi Alexandria 94).

Să nu uitam că anul viitor România este țara coorganizatoare la Campionatul European de Senioare (nu se știe dacă în urmatorii 10 ani, atât la masculin, cât și la feminin, vom mai fi prezenți la un turneu final de Campiont European - prezența la acest turneu final fiind meritul incontestabil al doamnei Carmen Tocală) și o evoluție bună la această competiție trebuie să fie prioritatea numărul unu în momentul de față.

Probabil cel mai important subiect de discutat este referitor la prezența jucătorului român pe parchet.

Cu siguranță mulți conducători de club vor susține o variantă fără obligativitatea prezenței jucătorului român în teren pe toată perioada unui joc. Este un punct de vedere pe care îl înțeleg până la un anumit moment. Dar interesul trebuie să fie general și trebuie să fie interesul baschetului românesc. Echipele de club care au reprezentat țara noastră în ultimii ani în competiții europene au apelat, fără excepție, în fiecare joc disputat la jucători români, unii dintre aceștia având medii de minute jucate peste 20 pe joc. Atunci de ce ar trebui să nu impunem regula utilizării jucătorului român 40 de minute? De ce să introducem prezența obligatorie în teren a unui român pe toată durata unui joc din ediția 2015-2016 și nu din 2014-2015? Care este rațiunea?

Sigur sunt multe variante de discutat.

Personal propun o rezolvare, care cu siguranță va fi susținută de unii specialiști, dar și contestată de alții în același timp.

- Șase jucători străini, obligativitatea prezenței unui român (necondiționat de vârstă) pe teren 40 minute, obligativitatea prezenței unui român (poate chiar doi) sub 23 de ani în echipă. Deci o soluție cu jucători români și mai mult și cu români tineri și foarte tineri.

- Obligativitatea echipelor de seniori de a avea și de a susține financiar o echipă de juniori (funcționează de mulți ani doar pe hârtie) care să participe într-un campionat de juniori în care clasamentul final să conteze într-un procent mic la clasamentul echipei de seniori.

Consider că un punct de vedere pertinent nu se poate formula decât plecând de la date concrete.

A. Realitatea din Europa se prezintă astfel:

1.La ultimul campionat european de seniori, ponderea jucătorilor tineri a fost următoarea:

jucători născuți 1990 - 18, jucători 1991 - 13, 1992 - 9, 1993 - 5, 1994 - 4, 1996 - 1(Ludvig Hakanson-Suedia, PG, 1.90 m),

Deci 50 de jucători sub 23 de ani!

2. Exemplul echipelor din Euroligă din acest sezon trebuie să ne dea foarte mult de gândit (firesc păstrând proporția):

a) Real Madrid 9 spanioli în echipă + 6 străini

câte un jucător născut 1993, 1995, 1996

doi jucători născuți 1997

b) Unicaja Malaga 5 spanioli + 10 străini

câte un jucător născut 1993, 1994, 1996

c) Anadolu Efes Istanbul 8 turci + 6 străini

doi jucători 1995, unul 1997

d) Fenerbahce Ulker Istanbul 9 turci + 7 străini

câte un jucător 1991 și 1996

doi jucători 1995

e) Olympiacos Piraeus 8 greci + 8 străini

doi jucători 1991

un jucător 1994

f) Panathinaikos Athens 8 greci + 8 străini

un jucător 1997

g) FC Bayern Munich 9 germani + 6 străini

3 jucători 1994

h) Brose Baskets Bamberg 7 germani + 8 străini

câte un jucător 1991, 1992, 1994

i) Partizan Belgrade 10 sârbi + 5 străini

1991-2, 1992-3, 1993-1, 1994-4, 1995-1

j) Telekom Belgrade 10 sârbi + 4 străini

1993-2, 1995-3

k) Emporio Armani Milan 8 italieni + 7străini

câte un jucător 1991, 1995, 1996, 1997, doi jucători 1992

l) Montepaschi Siena 5 italieni + 8 străini

câte un jucător 1991, 1993, 1995, 1998 (BUCARELLI LORENZO, 1.93m)

B. Realitatea din România este următoarea (ultima ediție de campionat):

1. jucători născuți 1990 și mai mici 35

2. jucători născuți între 1984-1989 34

3.jucători născuți înainte 1984 18

Judecați fiecare dintre voi aceste date.

O altă propunere consider eu benefică ar fi convocarea jucătorilor Emanuel Cate și Nandor Kuti la lotul național de seniori.

Decizia care urmează sa se ia ar trebui să fie o regulă pentru următorii patru ani (ai acestui mandat), iar cea mai bună soluție ar trebui gasită după foarte multe discuții, cu argumente solide, chiar contradictorii, dar constructive.

Dacă la sfârșitul acestui mandat vom apare în clasamentele FIBA la masculin, dacă unul dintre loturile naționale de juniori ar obține un rezultat cât de cât pozitiv și cel mai important lucru, dacă vom reuși să dezvoltăm un sistem solid de lucru, atât pentru antrenorii de juniori, cât și pentru echipele care activeazăîn acest segment, cred că misiunea actualei conduceri ar fi îndeplinită.