Iman Qahwash, după victoria cu Iran

Palestina este un mic stat din Orientul Mijlociu, recunoscut parțial de 136 din cei 195 membri ai Adunării Generale ONU. Datorită acestei cvasi-recunoașteri, micuțul stat arab a reușit să își creeze echipe reprezentative, inclusiv pentru baschet. 

Astfel, după ce au participat la un turneu dur de calificare, Palestina a reușit să se califice în premieră la un turneu final, AsiaBasket 2015. Deși specialiștii considerau că palestinienii vor face doar act de prezență, debutanta a reușit un parcurs formidabil, cu trei victorii din toate atâtea posibile în grupa preliminară a turneului desfășurat în China. 

Prima dintre victorii a fost și cea mai impresionantă. Palestina a remontat o diferență de 16 puncte în prima repriză și de 9 puncte cu doar 5 minute rămase din meci, pentru a înfrânge una dintre favoritele turneului, Filipine, condusă din teren de jucătorul de NBA Andray Blatche. Palestina a reușit să câștige partida cu 75-73. 

Următorul meci a reprezentat o victorie mai facilă, cu 90-69 în fața selecționatei Kuwait, pentru ca apoi să câștige grupa B după victoria în fața celor din Hong Kong, scor 85-79. 

„Suntem o echipă tânără, neexperimentată. Nu multe echipe au trecut prin greutățile prin care am trecut noi. Dar cred că avem o foame pentru succes. Asta e important pentru mine. Chiar consider că rezultatele pe care le facem aici sunt importante. Faptul că am ajuns la AsiaBasket a fost o reușită. Acum suntem aici. Mâine nu vom ști cât de bine ne vom descurca”, a declarat Jerry Steele, antrenorul american al Palestinei. 

Antrenorul Jerry Steele (al doilea din stânga) împreună cu elevii săi

Selecționata din Orientul Mijlociu se bazează pe un număr restrâns de jucători profesioniști, alături de mulți jucători care activează cu dificultate în campionatul natal în regim semiprofesionist. Cei mai cunoscuți jucători palestinieni sunt Jamal Abu Shamala, care a evoluat pentru colegiul american Minnesota și pentru Sioux Falls SkyForce în D-League și inițial pentru naționala Iordaniei, și Sani Sakakini, care în ultimele trei sezoane a jucat în prima ligă chineză, la Jiangsu Tonxhi. Alături de ei mai evoluează și Iman Qahwash, din prima ligă iraniană, dar și fratele lui Sani, Salim Sakakini, care evoluează în liga palestiniană. Acești patru jucători, împreună cu coechipierii lor din liga palestiniană, au reușit un parcurs fenomenal la AsiaBasket.

Cel mai bun marcator al Palestinei este Shamala, cu 23 de puncte pe meci. De asemenea, acesta a strâns 9,3 recuperări și două intercepții pe meci, cu un procentaj incredibil de 67% de la 3 puncte (14/20). Sani Sakahini are la rândul său statistici impresionante, cu 22 de puncte, 12,7 recuperări, 3,7 pase decisive și 1,7 intercepții pe meci, în timp ce conducătorul de joc Qahwash a strâns 17,7 puncte și 4,3 pase decisive pe partidă.

Din cauza unei rotații săracă în jucători cu experiență, cei trei stau pe parchet între 35,8 și 37,4 minute pe meci. Acest fapt va aduce oboseală pe parcursul turneului pentru cei mai buni jucători ai Palestinei. Dar oricum, parcursul lor surprinzător va aduce bucurie în sufletele a milioane de oameni, prinși într-un război ce datează de decenii între Israel și teritoriile palestiniene. 

„Situația noastră este grea, foarte grea. Mi-ar fi plăcut să avem o țară deschisă unde să jucăm iar lumea să vină să ne privească. Ar fi mult mai ușor pentru mine, pentru toată lumea, pentru că sportul nu e doar sport”, a declarat căpitanul Sani Sakahini, într-un editorial în The Guardian scris înainte de debutul competiției și intitulat sugestiv „Primul palestinian în NBA?”.

Sani Sakakini

Sakahini și fratele său s-au născut în Cisiordania, la doar 30 de minute distanță de sala de antrenament a celor de la Maccabi Tel Aviv. 30 de minute și un zid. Dacă ar fi fost născuți de partea cealaltă a zidului, cei doi frați ar fi putut juca pentru echipele israeliene și ar fi avut șanse mari să fie văzuți de echipele din Europa și, de ce nu, chiar din NBA. Cu toate acestea Sani știe că nu are ce face cu privire la problemele politice. 

„Nu pot vorbi pentru toți, pot vorbi pentru mine. Eu vreau să trăiesc în pace. Acest conflict, această luptă nu este pentru noi. Dacă o ținem tot așa, vom muri cu toții. Nimeni nu va trăi 1.000 de ani, așa că dacă trăiești 60, 70, 80, 90 de ani, fă-o în pace, călătorește oriunde dorești și bucură-te de viață. Sunt un om al păcii. Vreau ca toată lumea să fie fericită”, s-a confesat Sani în același editorial.

Chiar dacă nu vor reuși să repete performanțele extraordinare în partidele ce vor urma (cu India, Japonia și Iran în Grupa principală E), Sakahini, Shabala și colegii lor pot fi fericiți că au reușit să spună o poveste frumoasă. Și că lumea în sfârșit îi privește. 

Sursa foto: FIBA