Sezonul 2012/13, pe lângă faptul că ne bucură cu o ligă în care 12 echipe se vor bate una pe cealaltă într-un mod cu totul imprevizibil și care va elimina în totalitate noțiunile de previzibil sau conform calculelor hârtiei, rezervă și participarea în cupele europene a nu mai puțin de patru cluburi din baschetul masculin.

Un lucru lăudabil și îmbucurător dacă ținem cont de faptul că în ultimii ani nu au fost mai mult de două echipe înscrise în cupele europene și doar una a ajuns să aibă cel puțin șase meciuri în FIBA EuroChallenge. E vorba despre U Mobitelco Cluj în sezonul 2011/12, Steaua București în 2010/11, respectiv CSU Ploiești în 2009/10. Nu am luat în considerare participările în Liga Balcanică pentru că, deși nu doresc să afișez lipsă de respect față de echipele care au luat startul în BIBL, această competiție nu are o valoare ieșită din comun și nu oferă prea multe satisfacții. Ca să nu mai vorbim despre faptul că organizatorii nu se prea țin de cuvânt.

Astfel, participarea în grupele FIBA EuroChallenge pentru patru cluburi românești în ediția 2012/13 este ceva extraordinar. În urmă cu câteva ore v-am relatat despre faptul că Olanda nu are reprezentantă în cupele europene în acest sezon, repsectiv că în 2013 și 2014 nu se va aloca niciun ban echipei naționale.

De fapt, rețeta financiară existentă în baschetul masculin românesc este una extrem de solidă. Bine-nțeles că există o serie de lucruri problematice. Multe echipe stau cu organizarea foarte prost, cu conduceri administrative extrem de modeste, cu oameni în funcții de conducere care nu fac nimic, iar munca pe care ei ar trebui să o desfășoare se răsfrânge asupra staff-ului tehnic. Un alt aspect este acela că staff-urile tehnice sunt modeste din punct de vedere numeric.

Să mai amintim de faptul că anumite echipe, unele care evoluează chiar în FIBA EuroChallenge, se deplasează cu un autocar de dimensiuni reduse (să nu mai vorbim de dotările care nu există în respectivul mijloc de transport) prin toată țara? Sau că există un obicei în ceea ce privește întârzierea salariilor? Le știm cu toții. Sunt probleme. Nu puține, nu mici.

Însă, chiar și așa, mai devreme sau mai târziu, banii ajung la jucători și antrenori conform contractelor semnate. Desigur întârzierile în anumite cazuri sunt foarte mari și în aceste condiții crește frustrarea. De asemenea, conform cu această situație, nu se prea poate vorbi despre profesionalism. Chit că majoritatea jucătorilor dau dovadă de seriozitate văzându-și de activitate în pofida întârzierilor.

Totuși, din punct de vedere financiar Liga Națională se numără printre campionatele puternice pe plan continental. Nu mă înțelegeți greșit. Rusia, Turcia, Spania, Germania și așa mai departe sunt țări în care baschetul este mult mai bine plătit. Însă, ca și un raport în ceea ce privește banii pe care îi câștigă jucătorii de la primele 7-8 echipe din România se compară cu sumele câștigate de sportivii legitimați, spre exemplu, la echipele de la locul 3 în jos în țări precum Grecia, spațiul ex-iugoslav, Bulgaria, Ungaria și destule alte țări de pe bătrânul continent. Multe dintre ele poziționate mult mai sus decât România din punct de vedere pur baschetbalistic atunci când vorbim despre valorile autohtone.

Astfel, participarea în cupele europene e o consecință firească. Dacă sunt bani să participăm în competițiile internaționale. Până la urmă cum putem să ne măsurăm cu echipele provenite din alte țări? Cum putem evalua potențialul, valoarea intrinsecă a competiției interne dacă nu ne batem cu adversari din alte campionate?

De altfel, acesta e unul dintre motivele pentru care cluburile au insistat să sporească numărul jucătorilor străini pe foaia oficială. În FIBA EuroChallenge este prevăzută o regulă care obligă echipele participante să joace și în această competiție respectând regulamentul campionatului intern. Așadar, în sezonul 2011/12, U Mobitelco Cluj, respectiv în sezonul 2010/11, Steaua București, au fost obligate de această regulă să joace în permanență cu un român pe teren.

Având patru echipe românești aliniate la startul întrecerii pentru stagiunea 2012/13, cluburile din Liga Națională au insistat să fie anulată regula românului pe teren, pe lângă faptul că numărul jucătorilor autohtoni consacrați este în continuă scădere și faptul că astfel primii cinci precum și cel puțin o rezervă pot să fie jucători consacrați.

Cu certitudine vor juca 24 de jucători străini și prea puțini români care vor evolua în EuroChallenge. Știm foarte bine că sportivii străini aduc un plus de valoare, de spectacol în baschetul românesc. Iar EuroChallenge este o competiție în care evident trebuie să joci cu ce ai mai bun. Străinii sunt sarea și piperul campionatului, împreună cu câțiva baschetbaliști români, majoritatea dintre ei spre apusul carierei. Ce vor obține ei pentru baschetul românesc în Europa? Vom descoperi începând de marți (06.11).